Ma plimbam, zilele trecute, prin orasul in care am crescut si am refacut “traseul” pe care veneam in fiecare zi de la scoala. Eram relaxata, multumita de viata mea si foarte zambitoare si mi-am imaginat cum ar fi sa ma intalnesc cu eu, cea de acum 15 ani, pe strada.
Cum ar reactiona Gabriela cea foarte tanara la vederea celei care sunt acum? O femeie implinita, cu un loc de munca la care merg in fiecare zi cu placere, cu o viata care, in ultimul timp, se “scurge” lin, versus o adolescenta trista, macinata de tot felul de griji stupide, complexata pana la Dumnezeu si-napoi, care nu-si poate imagina ca va fi vreodata fericita si “femeie la casa ei”.
Cred ca Gabriela adolescenta ar face ochii mari si ar lua-o la intrebari pe Gabriela matura. Iar Gabriela matura, in stilul ei caracteristic, i-ar spune doar ca viata e frumoasa si merita traita, fara sa-i dea prea multe detalii despre urmatorii 15 ani. Si ar sfatui-o sa-si urmeze intotdeauna impulsurile de moment. Sa faca toate greselile posibile, pentru ca Gabriela de acum este asa tocmai datorita trecutului ei mai mult sau mai putin roz.
