Aveam in liceu un amic care nu prea statea bine cu banii. Tipul era extrem de destept si simtit si il ajutam toti cand si cum puteam. In schimb, avea un prieten foarte bun si extrem de bogat. Isi cumpara ala tot ce vroia si, dupa o zi-doua, nu-i mai placea. Tinea mult la tipul asta sarac, pentru ca il ajuta la scoala, ii facea temele, il ajuta la lucrari etc. Erau cam toata ziua impreuna.
La un moment dat, il vad pe amicul sarac cu un telefon mobil. Erau destul de scumpe si rare pe vremea aia, nu-si permitea toata lumea, mai ales amarasteanul, care mergea pe jos acasa, ca nu avea bani de transport in comun. Am crezut ca l-a castigat la vreun concurs, dar stiam ca nu prea juca. Asa ca am incercat sa-l trag de limba, ca sa aflu ce si cum.
- L-am primit cadou de ziua mea, mi-a raspuns.
De la cine oare, ca nici parintii lui nu prea se lafaiau in bani si nici chiar prietenul lui cel bun si bogat nu era chiar atat de darnic. Mai trece o vreme, apare cu incaltari noi. Noi orice fel de incaltari, ci adidasi foarte scumpi (era o mare moda pe vremea aia cu “adidasii originali”). Bineinteles, si pe aia ii primise cadou. Trecea timpul si amarasteanul nostru era din ce in ce mai dotat: minicasetofon SONY cu casti, ceas mecanic, haine scumpe, ochelari de soare Rayban etc.
La un moment dat, dupa un chef, mi-a povestit cum facea. Se prinsese ca prietenul lui cel bogat isi cumpara tot ce-i placea si, in cel mult o saptamana, gasea altceva mai bun, renuntand la ce-si cumparase. Asa ca amarasteanul s-a imprietenit cu niste tigani care aduceau “marfa” din afara. Isi alegea ce-i placea, dupa care-i arata bogatanului, sa vada daca nu-i plac. Ala se infierbanta si cumpara instant. Dupa ce-si lua ala produsele, tipul i le lauda non-stop, pana cand veneau tiganii cu altceva. Omul isi cumpara altceva si, dupa ce se lauda cu tot ce-si luase cu o saptamana inainte, i le facea cadou amarasteanului.
La haine si incaltaminte statea altfel treaba. Il punea sa cumpere haine sau adidasi pe marimea lui, nu pe cea a prietenului. Dupa cum e si normal, pe ala-l strangeau, lui i se potriveau la fix. Repetand reteta mai sus descrisa, avea si haine noi.
Dupa cateva luni insa, a facut greseala de a mai povesti cuiva, tot la un chef, si a aflat si prietenul lui. De atunci n-au mai vorbit si nici nu s-au mai salutat. Acum, tipul cica trage cu spatele pe un santier din Italia, iar prietenul lui are o firma de constructii in Romania. Daca nu se lacomea, acum era sef peste altii care trageau cu spatele, dar i-au convenit mai mult niste “adidasi” si niste electronice…
Ultimul articol pentru concursul lui Vis Urat.
