Toata viata am avut “norocul” sa nimeresc numere de telefon apropiate de unele extrem de des apelate. De exemplu, in prima faza am avut numarul de telefon cu o cifra diferenta de numarul de “Informatii Gara”. Din cauza “atingerii firelor” de la Posta (pe vremea aia, PTTR – Posta Telegraf Telefon Radio – le ingloba pe toate, deci si telefonia), suna la noi telefonul aproape ca in gara…
“Nu va suparati, trenul de Constanta are intarziere?”, “Nu va suparati, la ce ora pleaca acceleratul de Cluj?”, “Cat costa biletul la personalul de…”. Taica-miu ajunsese la un moment dat sa se sature. Problema nu era ca se gresea numarul des, ci ca se gresea la niste ore imposibile. Te trezea telefonul noaptea la 1 sau dimineata la 4 si nu era chiar placut sa raspunzi si sa afli ca nu stiu cine vroia sa stie cand pleaca nu mai stiu ce personal cu care facea el naveta. Asa ca, intr-o buna zi a inceput sa faca mistouri:
- La ce ora pleaca trenul X?
- Pai a plecat deja, acum zece minute. Abia maine mai aveti unul.
- Acceleratul de Constanta la ce ora pleaca?
- S-a anulat pana saptamana viitoare, e stricata linia.
- Trenul de Coboratii din Deal mai pleaca la cinci jumatate?
- Nu, are intarziere, pleaca la 7!
Si tot asa…
Dupa ce ne-am schimbat numarul de telefon, pentru ca, chiar si cu glumele astea, nu mai suportam, ne-am trezit cu alt numar, care, ca si primul, diferea doar cu o cifra de numarul unui director de fabrica din oras. Ne trezeam cu telefoane de la oameni care cereau amanari la rapoarte, care vroiau concedii, care vroiau zile libere, care vroiau audiente etc.
Intr-o zi, suna unul care, in concediu la mare fiind, vroia sa-l roage pe director sa-i dea voie sa mai intarzie vreo doua zile. Raspunde tata nervos si incepe sa discute cu el.
- Bai, nu-ti pot da doua zile in plus la concediu, ca pica nasol, iti dau inca o saptamana, ca sa dea bine in acte. E bine, da?
- E foarte bine, tovarasu’ director, va multumesc mult!
- Bun, bun, da’ vezi… vii si tu cu ceva de acolo, da? Vezi ca-i o cherhana calumea langa Navodari, vii si tu cu ceva peste. Si niste tigari, ti le platesc. Niste Kent, niste BT… La Murfatlar sa nu intri, ca stiu ca esti in concediu si nu vreau sa-ti cheltui prea multi bani pe vin din ala premiat. Ia si simte-te bine. Te astept pe la mine saptamana viitoare.
Nu stiu ce s-a mai intamplat cu bietul angajat, dar nu cred ca a avut probleme prea mari, ca doar urma sa vina cu multe sacose pline la director… Dupa cativa ani, ne-am mutat si am schimbat si numarul de telefon cu unul pe care nu l-a mai gresit nimeni. Cu telefonul mobil e alta poveste, pentru un alt articol.
Pentru concursul de articole al lui Vis Urat.
